2008 iunie « FLOAREA DARURILOR

~Eseurile Nastasiei Maniu

iunie 18, 2008 la 1:04 am (carti)

Efect al unei gandiri lirice si nu doar al inspiratiei derivate din humori si stare de beatitudine , opera Nastasiei Maniu si-a aflat un reazem si in eseistica , unde , desi sunt intermitente , fragmentele de ganduri cu aspect teoretic exista si merita semnalate . Autoarea nu scrie fortat si nici muscata de idei , aratand , de fapt , un gen de cugetare calma , cu o nota elegiaca inclusa adanc :este un “timbru vocal “potrivit pentru o culegere de eseuri care , prin insasi natura ei, are un caracter de jurnal de creatie . Ca intotdeauna, in el vor aparea consideratii in tema morala , reflectii ce se intalnesc cu meditatia religioasa , de fapt un intreg complex de ganduri care , fiind destinate creatiei pe cai inca indefinite , raman deocamdata in “limbul operei de proiect “. Titlul insusi al acestor compuneri (ce se vor chema, probabil , Copiii singuratatii mele ) indica temele capitale :singuratatea si creatia , aceasta de pe urma vazuta in felul unei germinatii cu caracter secret , aproape mistic . Si ideea de a indica felul cum se scrie ca fiind “chinuri ale facerii” confirma aceasta supozitie caci scrisul insusi pare a fi un fel de act misterios unde incap stari de tot felul dar mai cu seama un soi de viziune asiatica , ireductibil simbolica , niciodata identificata in chip deslusit . Scriitoarea zice astfel :” Singuratatea – vazuta dinafara – pare sterila.Ceea ce e fals.Adesea ea ramane gravida si naste ganduri.E adevarat ca acestea, gandurile adica, pot fi uneori monstri sau copii rahitici. Depinde a cui singuratate esti si cine te fertilizeaza, cu cine te imperechezi. Rareori singuratatea este nevasta unui geniu. Nu de alta, dar geniile sunt rare.Nu cresc asa pe marginea cararii. In schimb, imbecilii, si, din pacate, nu doar ei, nu raman niciodata singuri, intrucat singuratatea devine insuportabila pentru cel care n-o poate popula nici macar cu ganduri. Dar si mai greu ii vine singuratatii cu unul ca acesta. Vai de singuratatea care devine nevasta unui imbecil! ” . Poeta se recunoaste de indata in aceste cugetari de carnet care fac si din comentariile despre carti , intotdeauna pigmentate cu impresia de scriitor si izvorate din dorinta de identificare , fragmente dintr-o literatura cu emisiune continua unde genurile si speciile literare se confunda , despartite numai de dictia diferita ce traduce tipul de emotie .

Scrie un comentariu

~DOR DE DOR – un “raspuns al marginilor”

iunie 12, 2008 la 8:26 pm (carti)

Intre numeroasele publicatii “localiste” de la noi (care, insumate, arata ca un adevarat curent de reactie autohtona se produce treptat ) , trebuie mentionat si eroicul mensual “Dor de Dor” , fondat in Dor Marunt din Baragan de Marin Toma, el insusi un admirabil “om al locului ” care si-a dedicat o parte din opera studiului regiunii si istoriei acesteia prin ” documente si fapte “. Revista , care a izvorat din acest raspuns al marginilor asemanator cu atitudinea granicereasca din veacurile de odinioara , cultiva insa mai mult decat un spirit de traditionalism geografic si a inaintat intr-o directie ce ilustreaza cu staruinta relieful prea putin cunoscut al unei literaturi a carei diversitate impresioneaza si impune atunci cand este privita fara prejudecati . De fapt , acesta e un program inerent ce s-a tradus in practica – desi o formulare teoretica ar fi utila inca si azi , chiar daca s-ar exprima pe material manifestat – ilustrand mai degraba o realitate a “iubirii de literatura ” care face sa inainteze intregul indiferent de cotele schimbatoare de valori si a carei insemnatate capitala se va observa vreodata , cand timpurile vor fi mai ingaduitoare .

Artur Silvestri

Scrie un comentariu

~Mariana Gurza – o carte posibila de eseuri

iunie 12, 2008 la 8:25 pm (carti)

Prea putin cunoscuta mai ales din motivul lipsei de staruinta in a o propaga , eseistica Marianei Gurza , afirmata mai intai in poezie unde exista o anumita continuitate in expresia neo-romantica , ar merita o soarta mai buna daca autoarea o va culege odata in ideea unei carti cu caracter de expunere de metoda . Bibliografia , desi nu vasta , arata formule diferite insa reductibile la “pagina de jurnal ” ce se intalneste deopotriva in reportaj si recenzie , insemnare de lectura fara organizare sistematica , “portret ” sau panegiric . Insa , la drept vorbind, acestea sunt ” eseuri ” , adica ” incercari “. Felul insusi cum se naste un “text ” confirma aceasta impresie de creatie impulsiva si episodica , indicand fulguratii si ganduri succinte care esteticeste se organizeaza in modurile unui fragmentarism de “caiete ” al caror sens sta mai putin in detaliu si mai mult in impresia de ansamblu unde staruieste interogatia frecventa . Caci scriitoarea a carei opera de seama ar putea fi mai degraba o evocare nesistematica de senzatii , ganduri , amintiri si chipuri , isi lasa materia sufleteasca sa se desfasoare fara nici o constructie planuita anterior ci numai in seama unei nelinisti continue ce nu isi afla limanuri si unde orizonturile insele par succesive panze de iluzii intr-un infinit impenetrabil .

Scrie un comentariu

SECRETUL CĂRŢILOR

Origina acestei mici”reviste de autor”imi scapa ca moment dar nu si ca stare de spirit . Ea izvoreste , de fapt , din sentimentul de buna-voire fata de orice insemneaza efort in a ne exprima dar si din " fericirea daniei " . Caci am daruit carti ( si , uneori , le-am daruit facandu-le cu mana mea si ajutandu-i pe altii sa inteleaga ceea ce era doar ipoteza ori , poate , vis ) si mi s-au daruit carti , socotindu - se ca am nevoie de ele si ca le voi primi bucuros .Am avut nevoie - si am - de orice carte si nu am dispretuit niciodata fiinta ei fragila si misterioasa si atat de promejduita de apa si de foc caci , la drept vorbind , fiecare carte este o fiinta vie ce isi urmeaza viata ei adeseori mai lunga si mai enigmatica prin soarta decat cel ce a facut - o posibila .Istoria acestor insemnari este istoria unei vieti paralele caci eu traiesc de cand ma stiu - si cat va fi sa fie - intr-un altfel de univers , in " universul lecturilor fericite ".

DARURI CĂTRE NICĂIERI

Ideea de a crea un jurnal de lectură având caracter public nu însemnează nici absenţa unui spaţiu de a mă exprima (căci nu încerc acest sentiment) şi nici măcar năzuinţa de a ma întoarce în „cronica literară”curentă în felul practicat în tinereţe, să tot fie un sfert de secol şi mai bine. Căci, de fapt, nici ieri şi nici azi nu am scris „despre cărţi” cu gândul de a impune un punct de vedere sau o anumită „judecată de valoare” şi, la drept vorbind, nici nu socotesc că aş fi făcut „critică literară”, aşa cum s-a spus şi încă se mai consideră în mod greşit. Acum, când mă uit înapoi şi privesc miile de pagini ce, adunate ar fi însemnat peste zece volume de „comentarii despre viaţa cărţilor” făcute în imediat, înţeleg mai bine decât atunci că nicăieri nu există vanitatea „Marelui Judecător” şi nici trufie în „a emite sentinţe definitive”. Tot ce-am avut de spus am spus mai degrabă cu o idee de a încuraja pe scriitor şi de a-i extrage din ceea ce mi-am închipuit a fi „materie pozitivă” partea ce ar sluji odată cu trecerea vremii la o „lucrare în imperisabil” şi, de fapt, la o salvare a numelui şi a creaţiei, oricât de măruntă ori grandioasă ar fi fost. Esenţială nu a fost, aşadar, „judecata” ci „reazemul” şi de-aceea obiectivul de căpătâi a stat mai degraba în a expune valorile „uitate”, eliminate prin reaua-învoire sau date la o parte prin monopol aducător de imagine greşită decât „sentinţa” şi „încheierea” oricât ar fi fost de susţinute prin argument. Recitite azi, „cronicile” de odinioară par a se orândui într-un fel esopic şi „şoptit”, comunicând mai degrabă, prin cuvinte potrivite, către autor şi, deopotrivă, către cei ce, răsfoindu-i cărţile, încercau acelaşi „fel de a simţi” aşezat în straturi de zăcământ istoric colectiv, care acestea trebuiau continuate şi dezvoltate>>continuare >>

CICLUL ” ATHANOR ”

A aparut de curand o noua carte de Artur Silvestri. Ea deschide un ciclu nou, intitulat ATHANOR, din care acesta este primul volum (”Carti ce puteau sa nu fie”). Aici autorul a inclus “insemnari de sustinere” alaturate unor carti pe care le-a editat si despre a caror soarta va continua sa povesteasca in volumele urmatoare. Publicam aici prefata noii carti. ____________________________________ PILDA “BUNULUI GRADINAR”

La o întâie vedere şi doar răsfoită în trecere spre a se obţine o concluzie sumară, cartea aceasta ar putea să se înfăţişeze mai degrabă ca un „jurnal de editor” ori, mai puţin chiar, în felul unei simple culegeri de „însemnări de lectură” ce însoţesc când şi când cărţile apărute în ideea de a întări aşezarea autorului în literatură ori a contribui la o recepţie mai îngăduitoare. Impresia se evidenţiază şi, la drept vorbind, nici nu este greşită căci tot ce am adunat aici ilustrează un efort de editor şi de „susţinător” fără însă a se rezuma nicidecum la atât. Căci, în povestea naşterii acestor cărţi, „cuvântul de întărire” nu constituie decât momentul anterior plecării în lume, de unde fiinţa plăpândă a cărţii îşi va începe destinul ei şi doar presupune, fără a-l desfăşura, trudnicul proces în a-i găsi semnificaţie, rost şi chip, pentru a reuşi să fie, ieşind din proiect ori ipoteză.

Există, deci, o soartă a cărţilor, un soroc al apariţiei lor în istorie şi o poveste a felului cum acestea se nasc, „îşi fac loc” şi trăiesc mult — uneori veşnic — ori se destramă înainte de a fi, uneori fără să merite eşecul şi fără să fie cunoscută vreodată „ipoteza care a fost”. Soarta a făcut ca aceste cărţi să existe şi, poate, unele dintre ele, să aibă un viitor ce nu se poate astăzi întrevedea precis deşi la unele se poate bănui. Şi spre a le aduce în fiinţă — fiindcă trebuia să se nască — s-a găsit şi o străduinţă oarecare, venită în aceste cazuri de la mine..>>continuarea aici>>>

CĂRŢI CE SE NASC ACUM

Intre cartile primite , sunt unele ce nu s-au nascut inca si asteapta sa se nasca ; la fel ca si altadata , exista si azi scriitori ce socotesc ca ” o parere ” ce as putea-o formula le va fi de folos si asteapta un punct de vedere. Nu am lasat niciodata pe nimeni fara un raspuns chiar daca l-am amanat pentru a-l aseza intr-un chip intelegator si in ideea de a contribui cu solidaritate si nu de ” a judeca brutal ” si taios ; si nu voi lasa nici acum vreo chemare de acest fel , ori de unde ar veni . Iata de ce in ” Floarea Darurilor” un loc anumit il vor avea si ” cartile ce se nasc acum “; astazi acestea pot fi ale Ilenei Stanka Vicic ,maine -ale Nusei Ilisie , ale Loredanei A. Stirbu sau Ioan Bozac ca si ale altora , pe care ii citesc cu infrigurare si emotie caci poate in fiecare ” nume” sta scriitorul de maine ,” cu stea pe cer “. ___________________________

___________________________

Lu	Ma	Mi	Jo	Vi	Sâ	Du
« Mai				Iul »
						1
2	3	4	5	6	7	8
9	10	11	12	13	14	15
16	17	18	19	20	21	22
23	24	25	26	27	28	29
30

ARP-reviste si edituri

Asociatii si organizatii

Biblioteca Virtuala

Efigii

Lecturi utile

Programul Intermundus

"România europeana"

Scriitori de azi

Televiziune alternativa on-line

FLOAREA DARURILOR

~Eseurile Nastasiei Maniu

~DOR DE DOR – un “raspuns al marginilor”

~Mariana Gurza – o carte posibila de eseuri

O REVISTĂ „DE AUTOR“

CONTACTE

PAGINI DE ARHIVĂ

SECRETUL CĂRŢILOR

DARURI CĂTRE NICĂIERI

CICLUL ” ATHANOR ”

REFERINŢE/click

CĂRŢI CE SE NASC ACUM

a

ARHIVA

Cele mai noi articole

Articole preferate

Abonament

Follow “FLOAREA DARURILOR”