Amintiri şi cuvinte în „limba originară“-ILEANA STANKA VICIC (Slovenia)

Din creatia Ilenei Stanka Vicic , asezata in Slovenia precum banatenii traitori odinioara in ” tara la Imparatul ” ,ceea ce se cunoaste deocamdata (cateva grupaje de poeme , aparute razlet si neorganizat ) este mai putin convingator desi autoarea staruie in scrierile lirice si face proiecte pentru mai multe volume de poezii, ce sunt deocamdata inedite.Nici felul cum pare a le organiza nu ingaduie mai multe presupuneri caci ” Cuib printre stele” „Aripi frânte” sau „Trepte spre cer”(titlurile de laborator) sunt formule curente si nu „ieroglife” ori ” embleme ” si ,deci, nu dezvaluie decat prea putin dintr-un program posibil.
Acesta exista, totusi, caci lirica ei apartine unui suflet de indemnari devotioniste si contine un strat de o impresionanta religiozitate , avand caracteristici fara varsta estetica definita si care sunt tot atat de „moderne ” in gust claudelian cat si medievale , precum in laudele ce traduc in cuvinte adoratia giottesca fara insa uimitoarele linii de puritati pre-rafaelite . Lipseste , deocamdata , „materia bizantina” ce poate nici nu apartine bibliotecii confesionale si uzului ritualistic curent.
Oricum ar fi , acest strat comunica direct si se sustrage desfasurarilor in timp , corectiilor treptate si modificarilor ce ar aduce o evolutie caci , in ultima analiza, Ileana Stanka Vicic este un scriitor nascut , nu facut , astfel incat ceea ce se cheama la altii „evolutie” – si care,de obicei,decurge din acumulare de lecturi diverse,exercitiu si instructie – nu se reflecta aici , chiar daca exista .Scrisul este la ea fluid imediat , substanta nedeslusita si amestec de devotiune , memorie si observatie in realitatea de dincolo de vazut , luand infatisarea unei eruptii care , aparand brusc , nu se ingradeste in stil si model ; ea scrie natural , ca si un fenomen ” neganditor „din lumea inconjuratoare unde o farama de suprasensibil exista , asa cum exista in toate cele ce ne inconjoara.
Insa nu in lirism sta insusirea ei unde ar trebui sa se puna marile nadejdi . De fapt, cele mai tulburatoare productii sunt (contrar nazuintei si conceptului de creatie ) nu poemele,candide si uneori declarative ,ci fragmentele de „jurnal”,adica insemnarile compuse fara nici o supraveghere , un fel de proze de aparenta involuntara , inca prea putine ca numar ,care impun printr-o modernitate baroca si printr-un gen de arhaism de ” limba originara” ce amesteca idiomuri diferite , senzatii de nedefinit , strafulgerari de memorie si reverii eretice , oranduite fara echilibru si impunatoare prin materie genuina.
Caci indiferent daca poemele -adunate atent spre a capata unitatea trebuitoare – se vor constitui intr- o carte – sufletul secret se exprima in aceasta proza de posibil jurnal – uneori socant si imprudent- ce va trebui dezvoltata ,fara a se urmari constructie , retorica. simetrie si,in fond, „compozitie” si este in afara de indoiala ca aceasta va fi creatia ce va cantari greu daca scriitoarea isi va asculta ” vocile interioare”

Anunțuri