REVISTE CARE MERITĂ CITITE:” BULETIN INFORMATIV „, Romanian – American Heritage Center , SUA

” BULETIN INFORMATIV „, Romanian – American Heritage Center , SUA
Infiintat intr-o formula eroica si in alte vremuri de catre arhiepiscopul Valerian Trifa in America, „Buletinul Informativ” al asezamantului creat („Romanian – American Heritage Center„) s-a transformat treptat intr-o publicatie cu individualitate care ,facand opera de raspandire de stiri privind organizatia ce il editeaza (ceea ce este inerent si foarte indeaproape urmarit), isi reazama inaintarea si pe un alt fel de obiective ,ce depasesc de fapt clipa si se proiecteaza mai departe in timp.
Cu aparitiile recente (intre care ramane memoriabil vol. XXVIII, nr. 4, Oct – Dec. 2006)”Buletinul” se afirma neted drept un puternic instrument de conservare a memoriei si de afirmare a ei intr-un mediu indepartat de origina naturala fiind tot mai bine orientat catre difuziunea ” ideii romano – americanilor ” in America de cand la conducerea lui se afla cunoscutul si apreciatul istoric Alexandru Nemoianu.
„Noua directie” se observa mai bine caci , prin raport cu alte perioade , revista are acum o proportie sporita de articole „englezesti ” , esenta acestei modificari fiind de buna seama „misionarismul” care ar trebui sa propage ceea ce Alexandru Nemoianu numeste , memorabil , „modelul existential romanesc„. Rezulta ca ” Buletinul ” este creatia celui ce il conduce , aceasta nu numai ca efort evident prin conceptie si doctrina cat si din punct de vedere al obiectivelor si intuitiei de perspective largi si de intervale lungi . Probabil ca si de-aceea el arata aproape ca o ” revista de
autor „, fiind , in buna parte , scrisa „direct” de insusi cel ce o dirijeaza. Aceasta situatie face ca valoarea materiei sa creasca si elimina „colaborarile intamplatoare” sau alaturarile mai putin compatibile astfel incat totul devine rodul unei conceptii si se supune in proportii echilibrate unui calcul ,la drept vorbind , minutios si inteligent . Si caracterul memorabil al materialului s-a intarit in acest fel. Din contributiile propriu-zise ale lui Alexandru Nemoianu, unele eseuri sunt cunoscute si au creat ecou in cartile lui remarcabile , aparute anterior ,desi aici sunt extinse in forma relativ ” revazuta” si ” adaugita”( precum cel despre ” Diaspora” si „Tara Veche”, eminent ), altele sunt insa noi si pe deplin trebuitoare , meritand o subliniere cu litera groasa mai ales suita impresionanta de „panegirice” si „pomeniri” (Col. Condrea, Rucsandra Sarbu de Bota, Stelian Stanicel) care au rostul de a arata calitatea morala , „urma”, efigia. Aceasta inclinatie catre „friza laica” am mai remarcat-o si altadata, citind cateva „portrete in eternitate” facute celor ce nu mai sunt dar bine-merita sa fie pomeniti si, cu vremea, ar putea sa fie chiar adunate intr-un mic volum ce ar insemna in sine un fel de ” breviar” sau o ” declaratie de principii ” ,inainte de a fi -ceea ce si sunt, la drept vorbind- fragmente dintr-un model de intelegere a lumii . Caci memoria vie, „discursul impotriva uitarii”, exemplul evocat ca si cum ar fi prezent (caci si este!) sunt moduri de a intari Traditia, facand-o sa coboare intotdeauna in viata cotidiana, organizata astfel ca un „prezent continuu”.

Anunțuri

REVISTE CARE MERITĂ CITITE :”VIAŢA DE PRETUTINDENI” , Arad

VIAŢA DE PRETUTINDENI
În luna februarie 2005, a răsărit la Arad „Viaţa de pre­tutindeni“. Scriu „a răsărit“ fiindcă asa s-a întâmplat, de fapt, ca şi cum ar fi apărut din nedesluşitul ce ne înconjoară o plantă de preţ, dintr-o specie aproape necunoscută ori pe cale de dispariţie. Căci, în vre­murile de azi când spiritul apucător, răul fără motiv şi injustiţia stăruitoare par a fi câştigat, transformându-se în chiar formula noastră de viaţă cotidiană, a face fără a cere plata, a dărui din ceea ce ţi-a rămas si, adeseori, chiar şi din ce nu îţi mai rămâne şi, cum se zice, „dai de la tine“, este gest rarisim, ce trebuie văzut, înţeles şi luat ca exemplu. Sunt unii care, în afară de a fi trăit precum alcătuirea nevertebrată din parazitism, socotesc astfel de atitudini ca fiind ridicule şi „demodate“, iar pe cei ce le evidenţiază, îi cred „naivi incorigibili“, ce merită luaţi în derâdere şi dispreţuiţi. Căci, în loc să se închine „Viţelului de Aur“ şi Stăpânului Rău, aceşti „oameni vechi“, ca de altădată, cutează a face ceea ce socotesc că este datorie morală şi sens al vieţii lor dedicată, fără arginţi, ca şi viaţa Doctorilor din s’inaxar, insondabilului ce se numeşte, prin câteva cuvinte, „tiparul din noi“, „Părinţii Patriei“ şi Tradiţia.
Sabin Bodea, făuritorul „Vieţii de pretutindeni“, un ast­fel de „naiv“ idealist, este din­tre cei puţini ce vor rămâne cu numele lui şi cu fapta ce ne lasă dincolo de clipa incertă şi trecătoare; căci asemenea fapte se sustrag contingentu­lui, şi mâine, când ne vom recuceri Ţara ce o merităm, vor fi luate drept model.