~CARTI CE PUTEAU SA NU EXISTE – ”Un sens al nadejdii”-prefata la vol. “Inteleptul din America- Alexandru Nemoianu in analize si exegeze ”

Soarta operei lui Alexandru Nemoianu este tot atât de stranie ca şi opera însăşi. Şi în acest caz, un complex de împrejurări potrivnice opreşte privirea calmă şi cuprinzătoare şi amână în chip greu de înţeles atât valorificarea operei cât şi percepţia ei dacă nu chiar împiedică până şi citirea însăşi. Contribuie la aceasta, între altele, dificultăţile în a fi clasificată ca gen şi formulă. Scriitorul e socotit, prin simplificare stereotipă, când istoric, când prozator iar producţiile lui, fiind neobişnuite, nu par să atragă aprioric sau intimidează. Dar nici tematica nu pare mai apropiată spiritului comun. „Istoria românilor-americani“ (materie cu aspect specios şi, în aparenţă, obiect de erudiţie seacă şi arhivistică), memorialistică „ţărănismului“ afirmat violent în „Borloveni“ sau aceea i-revendicativă şi elegiacă din „Puccini 4“ sunt tot ce poate fi mai rebarbativ în viziunea intelectualului de atitudine creolă şi a belferimii lucrând după tipar. Şi cum scriitorul vieţuieşte într-o recluziune anahoretică în ţinuturi îndepărtate şi nu cultivă prieteşugul zgomotos şi spiritul gregar, manifestându-se în manieră gravă, reflexivă şi ticăită, incapabil nu a practica ci chiar a pricepe tocmeala, învoielile şi scara de valori rezultată din troc, răspândirea prin lectură e restrânsă deşi opera există cantitativ şi, privită atent, ar trebui să impună. Şi exegeza nu putea fi decât firavă până la un punct, conţinând o vreme mai mult recenzii întâmplătoare şi puţine>>>>

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: