~Eseurile Nastasiei Maniu

Efect al unei gandiri lirice si nu doar al inspiratiei derivate din humori si stare de beatitudine , opera Nastasiei Maniu si-a aflat un reazem si in eseistica , unde , desi sunt intermitente , fragmentele de ganduri cu aspect teoretic exista si merita semnalate . Autoarea nu scrie fortat si nici muscata de idei , aratand , de fapt , un gen de cugetare calma , cu o nota elegiaca inclusa adanc :este un „timbru vocal „potrivit pentru o culegere de eseuri care , prin insasi natura ei, are un caracter de jurnal de creatie . Ca intotdeauna, in el vor aparea consideratii in tema morala , reflectii ce se intalnesc cu meditatia religioasa , de fapt un intreg complex de ganduri care , fiind destinate creatiei pe cai inca indefinite , raman deocamdata in „limbul operei de proiect „. Titlul insusi al acestor compuneri (ce se vor chema, probabil , Copiii singuratatii mele ) indica temele capitale :singuratatea si creatia , aceasta de pe urma vazuta in felul unei germinatii cu caracter secret , aproape mistic . Si ideea de a indica felul cum se scrie ca fiind „chinuri ale facerii” confirma aceasta supozitie caci scrisul insusi pare a fi un fel de act misterios unde incap stari de tot felul dar mai cu seama un soi de viziune asiatica , ireductibil simbolica , niciodata identificata in chip deslusit . Scriitoarea zice astfel :” Singuratatea – vazuta dinafara – pare sterila.Ceea ce e fals.Adesea ea ramane gravida si naste ganduri.E adevarat ca acestea, gandurile adica, pot fi uneori monstri sau copii rahitici. Depinde a cui singuratate esti si cine te fertilizeaza, cu cine te imperechezi. Rareori singuratatea este nevasta unui geniu. Nu de alta, dar geniile sunt rare.Nu cresc asa pe marginea cararii. In schimb, imbecilii, si, din pacate, nu doar ei, nu raman niciodata singuri, intrucat singuratatea devine insuportabila pentru cel care n-o poate popula nici macar cu ganduri. Dar si mai greu ii vine singuratatii cu unul ca acesta. Vai de singuratatea care devine nevasta unui imbecil! ” . Poeta se recunoaste de indata in aceste cugetari de carnet care fac si din comentariile despre carti , intotdeauna pigmentate cu impresia de scriitor si izvorate din dorinta de identificare , fragmente dintr-o literatura cu emisiune continua unde genurile si speciile literare se confunda , despartite numai de dictia diferita ce traduce tipul de emotie .

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: