„STÂLPII CASEI“-Prefata la vol. ” Un Print popular . Protopopul col.Kuk Pavel Boldea „

STÂLPII CASEI“

Către sfârşitul toamnei trecute am primit din America, de la Alexandru Nemoianu, o scrisoare surprinzătoare nu atât prin emoţia faţă de tema înfăţişată (pe care o încearcă ori de câte ori evocă „locurile“ şi oamenii lor din Borloveni) ci prin ideea de a veni „acasă“ în prag de iarnă, călătorind „peste mări şi ţări“. Era o noutate de program personal şi am fost sigur că motivele sunt importante şi meritau urmărite. Ceea ce îmi scrisese confirma această părere: „În 30 Noiembrie, la Borloveni, va avea loc o comemorare şi recunoaştere publică a străbunicului meu matern, Colonelul Protopop K.u.K Pavel Boldea (1864-1920). (Informaţii despre el puteţi afla în volumul meu „Borloveni“). În asta, eu văd mai ales afirmarea importanţei „locului“, identităţii. Lucru de mare importanţă, mai ales azi. Am să fac efortul să fiu acolo. Voi „rupe“ o Săptămână şi voi face turul de forţă al unui dublu zbor transatlantic într-o Săptămână. Cel care a pregătit toate detaliile este vrednicul Profesor Pavel Panduru din Prigor, care a fost onorat cu Premiul ARP (de care ştiu bine că s-a bucurat enorm).Am aflat că la Borloveni vor veni destul de mulţi, din Almaj şi împrejurimi. Mă bucur cu anume îngrijorare. Gândul drumului mă bucură dar îl voi face cu toată grija şi seriozitatea. Sunt perfect conştient de greutăţile lui Iarna.“

Era, deci, nu „ocazie“ ci moment solemn când „părinţii“ erau evocaţi, pomeniţi şi aşezaţi încă o dată în locul meritat nu doar prin efortul rudeniilor ci mai ales al „celor ce simt urmările“ şi le recunosc, adică al „oamenilor Locului“. De la aceştia, am mai primit după câteva zile şi o chemare trimisă de reprezentatul lor care, fiind profesorul Pavel Panduru din Prigor, îmi era prea bine cunoscut şi îl preţuiam. El îmi scria, între altele, aceste cuvinte: Nădăjduind că ne vom putea bucura de prezenţa Dumneavoastră în mijlocul nostru pentru a consfinţi importanţa şi necesitatea acestui eveniment în viaţa Ţarii Almăjului şi a Banatului; vă aşteptăm cu sufletul şi trupul împodobit ca pentru sărbătoare cu nestematele ospitalităţii şi omeniei caracteristice nouă, almăjenilor.

Erau cuvinte ce arătau nu doar solemnitatea momentului ci mai cu seamă modul ceremonios, gama bunei-cuviinţe şi reflexul sufletului delicat ce definesc pe omul de „locuri vechi“, aparţinătoare Tradiţiei şi unui timp paralel. Şi răspunsul meu s-a alcătuit în aceeaşi limbă de comunicări intensificate de alegerea cuvintelor şi de aşezările lor nimerite: 29 Noiembrie 2007, Sf. Mucenici Paramon, Filumen şi Valerian • Dragă Domnule Pavel Panduru, anunţul privitor la comemorarea protopopului militar col. Pavel Boldea, unde mă şi invitaţi, l-am primit prea târziu pentru a-i putea da curs astfel încât aş vrea să vă rog să mă iertaţi, căci voi lipsi. Însă esenţial mi se pare că acest eveniment se produce mulţumită eforturilor ce aţi făcut şi, înainte de acestea, felului cum sunteţi întocmit în respectul pentru cele ce au fost şi pentru pomenirea a tot ceea ce contează. Aceste atitudini le-am observat nu doar în cărţile, eroice şi ele, ce aţi scris ci şi în acţiunile făcute cu bunăvoire şi cu credinţă chiar dacă recunoştinţa, ori ţinerea lor în minte, apar rareori şi, câteodată, deloc. Ca şi alţii, ştiţi că nu aţi făcut decât ceea ce trebuia şi datoria a fost plătită; o datorie faţă de tot ce ne-a făcut posibili şi ne-a adus în istorie. Pomenirea de la Borloveni se adaugă numeroaselor fapte bune unde aţi fost artizan; sunt locuri – şi sunt nişte chipuri – ce le cunosc bine din spledidele pagini ale lui Alexandru Nemoianu, ale cărui admirabile rememorari ar trebui incluse în mitologia acestui ţinut şi vor fi introduse cândva. O veţi înfăptui şi acum cu aceeaşi tulburătoare simplitate pe care numai gesturile mari o au şi o păstrează indiferent de timpuri şi de geografii. Trag nădejdea să puteţi continua astfel mulţi ani şi urma faptelor ce aţi îndeplinit – şi veţi mai face – să nu se şteargă. Punând una peste alta înştiinţări şi chemări, m-am gândit ce ar fi trebuit să fac, totuşi, şi eu deşi nu aveam nici vremea trebuitoare şi nici starea potrivită pentru un drum lung la vreme de iarnă. Cel mai la îndemână a fost să dăruiesc câteva sute de cărţi îngrijite şi editate în anii aceştia, al căror sens era întocmai cel ce urma să se evoce în Ţara Almajului, în preajma „Casei Boldea“; le-am trimis cât am putut mai repede şi m-am bucurat să ajungă acolo la timp şi să fie puse în mâinile mulţimilor ce au populat locurile în acea zi. Căci, aşa cum am aflat de îndată, au fost cu adevărat „mulţimi“ iar descrierea lor – rezultată din reportaje şi fotografii – impresionează şi ne dă un exemplu ce trebuie desluşit.

La drept vorbind, pentru aceşti poporeni ce au venit, de peste şapte sate, să pomenească pe unul dintre ei care le-a făcut „cinstea şi modelul“, toţi cei ce se includ în această categorie sunt un fel de „voievozi secreţi“, un soi de căpetenii înnăscute şi recunoscute, „înfăptuitori“ de proporţii mari la proporţiile ţinutului unde au apărut şi care, de fapt, ilustrează însăşi imaginea şi întinderea „lumii care are importanţă“. „Popi de ţară“, primari sârguincioşi, ţărani luminaţi şi harnici, înţelepţi plugari, cărturari şi monahi, „dăruitori“ şi făcători de instituţii, de drum, pod şi sălaşe de pe urma cărora ceva însemnat şi memorabil rămâne şi se evocă oricât ar fi omul de uitător şi timpul de ştergător de urme – aceştia sunt „prinţii populari“, embleme şi exemple, „Stâlpii Casei“.

Un astfel de „stâlp al Casei“ a fost şi protopopul Pavel Boldea, a cărui pomenire au făcut-o deopotrivă rudeniile lui, cărturarii „Locului“ şi mulţimi care au simţit că vrednic era de „veşnica lui pomenire“. Cărticica aceasta exemplifică, în fond, sensurile acestui fel de a re-face înţelesurile simple ale lumii ori de câte ori acestea sunt necesare spre a avea un viitor; de aceea am şi făcut-o, pentru a fi, la rândul ei, „model şi exemplu“ pentru cei ce vor să le cunoască.

ARTUR SILVESTRI

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: