Loredana A. Stirbu : ” Calatorie in Regatul Cuvintelor – Cameleon ”

SCURTE SONATE DE PIAN
Loredana A. Stirbu (n. 1970, Falticeni ) s-a afirmat nezgomotos , publicand in cateva reviste literare “pe hartie ” si mai ales in revistele ARP, editiile on-line ( Luceafarul Romanesc ,Tanarul Scriitor , Ecoul ) unde s-a afirmat cu adevarat ca autor de literatura . Membra in Asociatia Scriitorilor de Nord-Vest din Satu Mare, ea este de asemenea si redactor al revistei literare on-line ” Tanarul Scriitor “. ” Calatorie in Regatul Cuvintelor- Cameleon ” este debutul ei editorial care va fi urmat de un roman istoric si de o alta culegere de nuvele .
Uimitoare prin maturitate si putere in a se diferentia stilistic , proza Loredanei A.Stirbu apartine unui autor care va lasa fara nici o indoiala o urma in literatura romana , indiferent daca productiile ulterioare se vor adauga in acelasi regim de valori . Astazi inca , scriitoarea ne-a dat cateva nuvele de neuitat intre care probabil cea mai insemnata este ” Agatha”, un exemplu de proportie in felul cum se organizeaza materia si un document de stil precis si intensiv , rar intre contemporanii ei care scriu mai degraba torential si neingrijit , fetisizand cantitatea . Impun aici distinctia sufleteasca , o noblete de extractie clasica si intelegerea superioara a vietii care , intr-un anumit fel , amintesc de Marguerite Duras ( din “ Moderato Cantabile ” ) iar la noi de Bianca Balota ( cu ” Bal la regina Portugaliei ” ) .
Compozitiile acestea nu au nimic ” modern” in sens ingust caci nu stau sub apasarea nici unei mode trecatoare si nu cultiva nici mizerabilismul de culori pestrite ce apartine unui om decazut si cu simtire slabita de limitele de intelegere.Ele sunt , insa, “noi ” prin aceea ca nu repeta experiente consumate si nu adopta stil dupa caiet de modele . Prozatoarea nu calca pe pamantul batatorit de prea multi pasi ce ilustreaza de regula lipsa de originalitate.
Insa prin ce intereseaza aceste mici intocmiri daca nu, precum la altii , prin vointa , adeseori stearpa, de a crea impresiune cu orice pret ? Rostul lor consta in a descrie stari evanescente , tablouri in culori putine si mai mult sugestie decat contururi, facand , deci, o literatura de emotie nedeslusita unde aproape totul se citeste in doua coduri si chiar in mai multe . Continutul, de altfel, nu se poate povesti fiindca impresia de capatai nu sta in eveniment ci in senzationalul nobil si sentimental , avand mai degraba o muzicalitate a simtului epic decat observatie sociala ori fotografie obtinuta prin alaturari de fapte ce ar reproduce viata haotica.
Nici timpul si spatiul , ori asezarile de viata omeneasca nu sunt intrutotul definite , ceea ce inseamna ,oricat nu ar placea aceasta incheiere, o sustragere dintr-un contingent care adeseori strica daca este prea atent catagrafiat. Totul se petrece ” undeva ” si in vremi de ” oricand ” , adica intr-o realitate ce este si, deopotriva, nu este inteligibila prin vizionari obisnuite.De aceea si epica propiru-zisa e putina. In ” Musafirul “, un profesor de limbi clasice e vizitat la ora tarzie si pe o ploaie torentiala , de un straniu necunoscut care ii admira biblioteca si pleaca fara explicatii;dimineata toate cartile sunt cenusa. In ” Agatha ” ( productia de capatai , un adevarat ” coup de maitre ” ) doua femei ce se cunoscusera odinioara se reintalnesc spre a petrece cateva zile calme ,in Bucuresti .Dupa scurt timp , una din ele se prapadeste. “Morisca ” nu-i decat un sir de rememorari in tema copilariei pline de magie . ” Arabesque “- o poveste de sentimentalitati retinute si erotica prudenta . Si asa mai departe.
O simplitate izbitoare se observa numaidecat .Insa indaratul acestor desfasurari stau altfel de realitati ce abia daca se intrevad , presimtite de epicul ce se consuma mai intotdeauna prin sugestii . Si , totusi, muzicalitatea in compozitie se imbina adesea admirabil cu o picturalitate de proceduri putine insa de o forta uimitoare.Aceasta priveste mai cu seama universul de obiecte vechi care poarta ,la randul lor , un aer de mister si contin concentrate de povesti reduse la nuclee impenetrabile . Lampa cu abajururi baroce , portelanurile cu clinchet subtil , cotoarele de carti rare , mobila desenata cu virtuozitate , acestea sunt nu obiecte ci semne , oranduind in fond o lume veche si inactuala.
Inactualitatea acestei literaturi este , la drept vorbind , semnul cel mai evident al valorii care razbate din vacarmul zilei incetosate .
Debutul Loredanei A. Stirbu va constitui un moment in proza romaneasca recenta si chiar daca autoarea va ramane cu numai aceasta mica adunare de scurte sonate de pian opera ei se va evoca si in viitor.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: