~Cora Saurer Chioreanu : ” Pastile de.. minte si tablete de suflet ”

CORA SAURER CHIOREANU

Eseistica subtire , ” frantuzeasca „, a Corei Saurer Chioreanu din „ Pastile de.. minte si tablete  de suflet ”  ( ce se constituie acum , fara sa se fi  oranduit  intrutotul ) ar fi trebuit sa se inchege mai devreme intr-o forma sistematica  spre a  ilustra  un scriitor inteligent ce si-a amanat prea mult aratarea productului definitiv  . Ezitarile in directia exprimarii organizate , doar presupuse totusi, nu se pot explica , la drept vorbind, caci nicaieri nu se intalnesc dibuiri , imprecizie stilistica  ori ” amatorism”, autoarea insasi  exprimandu-se   „en  connaisseur  ” si cu o exactitate ce pretinde  exercitiu anterior si conceptie clara daca nu chiar ” opera secreta”. Insa indiferent daca aceasta exista , ceea ce rezulta merita subliniere si o privire mai atenta decat se practica de obicei.
Caci daca temele par  jurnalistice ( obiceiuri rele , „limba ” siluita , protipentada ce se manifesta incoerent si chiar asezaminte de insemnatate publica cu rosturi gresite )si sunt ,deci, ” ocazie „, eseurile ( fiindca acestea sunt eseuri in toata puterea cuvantului) depasesc conditia  comentariului ce traieste putin si se ridica la” literatura”  mai mult decat prin stil care , in nu putine locuri ,  este eminent . Iata , de pilda,  un remarcabil ” text „despre „salon „( inteles ca un spatiu al discursului complice,sediul sectei , locul unde se macina la moara timpului aceleasi cuvinte ), bavardaj , „realitate de  vorbe necontinutistice ” , o compunere ce exercita o fascinatie rara  insa , mai apoi ,si o anumita insatisfactie finala .Fascinatia  isi are origina nu  atat in stil ci si intr-un anumit fel de a privi obiectul  ce se exercita nu doar fara  prejudecati ( expresia omului liber ) ci si dintr-o perspectiva „din avion” ce inalta incidentalul in sfera ideilor generale.Aceasta este metoda eseului major care ” vede ” si ” comunica” in realitati cu aparenta diferita si ” vorbeste ” codificat . Dar insatisfactia ?  Ea apare cand  iluzia criticista staruie in exces. Ca si altii , ce nutresc aceleasi solutii necompatibile fata de context ,  scriitoarea trateaza nimicul contemporan cu seriozitate si in formula savanta  ( ce se intinde de la satira la argumentationism doctrinar),in loc sa nu-l bage in seama , ridiculizandu-l ca inexistent.   Atitudinea ( tradusa prin ” confruntarea in imediat „)  are sens si efecte in  societatile asezate  dar in climatul noastru de indisciplina istorica unde stapanesc panglicarii incontinenti si unde prea multe energii se risipesc in spectacol cotidian inutil ( de fapt o sceneta lunga si irealista ce ne abate de la obiectivele statornice) „gesturile publice ” atarna greu  cand   exprima  altitudine si diferenta  de nivelul curent prin insusi modul de a crea alternativ si cu urmari . Insa autoarea –  care „stie carte” si scrie splendid ,  vizionand totul din perspectiva semioticianului iscusit care este  , greseste  si citeaza , combatand , pe  cutare semnatar de gazeta , de pregatirea inferioara  unui pre-bacalaureat din vremurile firesti !
Iluziile lucreaza si aici cand esential ar fi  sa ramanem la descrierea fenomenelor generice caci noi,din pacate,nu avem astazi doar un  episod de viata istorica si ” incidental rau ” ( si care se inlatura prin actiune ) ci un sir de procese ce incep demult si se reiau ciclic  fiindca epoca recenta ilustreaza starea vesnica   de „tara de periferie „si de Limes unde Imparatia trimite   tot ce prisoseste si selectioneaza cu osebire in dregatorii pe  localnicul ancilar , ” bons pour l’Orient „.

In rest,”mana mare”! Eseu splendid. Si, in totul ,  o carte de eseuri de ” model „si de”concept” ce ar castiga enorm  fara adaosul  de materie contingenta : o carte de moralist , un fel de Ion Ghica in costum „deux-pieces”,imbracat  dupa ce i-a citit pe moderni.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: