~Dan Tanislav

DAN TANISLAVIn literatura romana de azi , Dan Tanislav nu este un nume complet necunoscut desi publica putin si ezitant si mai cu seama in medii juvenile de tineri autori “avangardisti “, destul de putin stiutori in materie de istorie literara si de-aceea cuprinsi de o mistica a “noului” care nu se confirma,totusi, caci ,de fapt, o anumita traditie de “sublunar”se materializeaza inevitabil in acest fel de literatura.Si prozele ce se cunosc , desi prea putine , au , la randul lor , o preistorie ce trebuie evocata in ideea de a se observa ” seria ” si ascendentii .
Prin anii 60-70,un sir intreg de naratori “oniristi”sau”experimentalist”
( de felul lui Florin Gabrea , Mircea Cojocaru,Vintila Ivanceanu , Dumitru Tepeneag etc.) practica un soi de fantezism ” irealist”ce se intalnea prin inraurire si cu “noul roman francez” in forma ilustrata de Nathalie Sarraute, Michel Butor ,Georges Perec, poate chiar si Boris Vian,a carui “Spuma a zilelor”ramane capitala in aceasta tematica) . Indiferent daca astfel de compozitii erau efect de ” sincronizare ” si , deci , aculturatie ori izvorau de la sine in terenul local , revizuirea prozei canonice anterioare slujea factorului de diversificare desi nu a creat ,la noi , o literatura memorabila si nici capodopere. Spre a se inalta la o altfel de perspectiva era nevoie de evolutii ce s-au produs abia mai tarziu si numai prin exceptii care au depasit exercitiile initiale oricat de inteligente . De altminteri de aici a iesit,la noi,inaltandu-se din experimentul propriu-zis la o viziune antropologica uimitor de inchegata Sorin Titel , un prozator fenomenal insa aproape uitat astazi , desi atat”Clipa cea repede”cat si ” Tara indepartata “ vor fi re-descoperite candva , atunci cand scara de valori se va aseza in datele ei ireductibile.Viziunea se largise , de fapt , catre un fel de “realism magic”autohtonist (caci toata proza tarzie a lui Sorin Titel este de un “banatenism”arhaic foarte sud-american ) ce s-a dobandit cu greu si fara a se putea spune ca aceasta evolutie era inevitabila la un prozator care incepuse , prin “Dejunul pe iarba”, in genul prozei lui Dan Tanislav de acum .
Dar , de fapt ,exista o repetitie enigmatica in istorie,manifestata pana si in materie de avangarda fiind in afara de orice indoiala si aici,chiar daca presupunem ca autorul nu isi cunoaste “parintii ” ori seria potrivita si naturala .De obicei “inovatorii” fac teorie de autodidact si abia prin creatie aplicata traduc conceptia in concret fara a cunoaste ca desi expresiile teoretice – dar si metodologia -pot fi”noi”in stratul declarativ mecanismele sunt anterioare, chiar eterne in schema lor intrinseca,fiind comune altadata,poate chiar “odinioara” fiindca exista un ” modernism ” de formularistica arhaica evocata cu aparenta de involuntar .
” Traditiile paralele ” nu sunt ,totusi,intr-atat de firave pentru a nu se cunoaste si a se mentiona. In aceasta materie , unii invoca”barocul” si “manierismul
“ori literatura antichitatii tarzii daca nu chiar ezoterismul medieval ,tragand fire de continuitate directa catre “modernitate” si nu gresesc . Iar atunci cand ne apropiem si mai mult de vremea de azi devine evident ca”destructurarea”de azi , cu episodicul ei sfaramator de sensuri isi afla proximitatile (cand este,totusi,”literatura” si nu doar exercitiu gregar si fara talent) si se alatura atat “tasismului”pictural cat si “fluxului subconstientului”,de la Virginia Woolf.Aceasta este, pana la urma , o traditia sublunara.
Cat priveste proza lui Dan Tanislav , ce se cunoaste astazi numai sub infatisarea de santier inca nedefinit , esential va fi conceptul de agregare ce va indruma “culegerea ” lor si, deci, formula estetica declarata desi ,luate in parte, “Fantomele noptii“si “Exercitii de supravietuire” ca si pseudo-notele de jurnal ” en miettes” sunt remarcabile si, la o privire din unghi superior , arata o stranie poezie calauzita de voci interioare carora le mai trebuie numai principiul care sa le disciplineze.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: