~Ion Maldarescu

ION MALDARESCU

Exprimat pana astazi in traditia unui „regionalism creator” teoretizat prin anii 30 de Al.Dima si practicat continuu de un curent eretic desfasurat in ” realitatile paralele” , Ion Maldarescu (n. 1941) ne-a dat cateva contributii remarcabile in materia istoriei locale valcene care se vor retine in bibliografia obligatorie a oricarei cercetari ce se va face in viitor. Staruinta in actiune culturala , tradusa in initiative dintre cele mai diferite( de la organizari de simpozioane, consfatuiri ori ” scoala informala ” si pana la contributia editoriala cu obiectiv in general ” recuperator”) se adauga in chip nimerit unei opere care ar fi meritat o soarta bibliografica mai buna.
Caci , de fapt, Ion Maldarescu este si un scriitor remarcabil care va putea fi pretuit dupa o masura mai dreapta atunci cand isi va aduna macar selectiv si categorial impresionanta jurnalistica risipita in publicatii de toata mana. Acestea nu sunt,insa, productii gazetaresti , sunt adevarate „eseuri sociale”, documente de epoca dar si fapt literar indiscutabil , aratand observatie,simt in a generaliza inteligent si talent in formularea ce nu se uita repede.cum se organizeaza
opinia aici:apar categorii sociale , exemple din realitatea imediata ( si nu din fictiunile intelectuale), specimene si tipologii .Rezulta notiuni izvorate dintr-un talent in a formula memorabil (” manelismul „,care este un mod de viata si nu incidental de context ) si atitudini (fixarea in insectar si reactia populara de „curatenie de Pasti”) care , dezvoltate , ar putea aduce o viziune a desfasurarilor sociale indiferent daca acestea se trateaza episodic si cu aparenta de constatare simpla si concluzie de moment.
Insa Ion Maldarescu este si un comentator de literatura ce se sub-apreciaza voluntar de vreme ce exercitarile sunt,in aceasta materie, rare si prea nedrept situate la altitudinea ce o au .Si aici „neobisnuitul ” apare caci ,de obicei , intelectualul „de margine” ( ce trebuie pretuit pentru ingenuitate) nu are un simt al proportiilor dezvoltat si
cedeaza in fata prietesugului si a spiritului de intovarasire ce strica in dese randuri tabla de valori. Un comentariu sistematic si indrumat cu metoda in tematica unei „ipoteze romanesti” a lui Stefan Dumitrescu ( o ” continuare” a ” Delirului” din categoria ” cartilor posibile”) intareste aceasta supozitie si ar trebui citit atent , spre a se intelege iscusinta in a confirma principiile prin lecturi .
Adaosurile ” gazetaresti” exista, totusi, desi confirma optiunile scriitorului si nu sunt intamplatoare.Cateva interviuri culese cand si cand (caci autorul nu-i prin alcatuire un „interviewer” , lipsindu-i agresivitatea ) au rost in evocarile de personalitate , fiind ilustratia unei conceptii rezemate pe restituirea de valori. Admirabil prin obiectiv insa si prin opiniile vehiculate ar fi mai cu seama acolo unde iscodirea lui Serban Andronescu, un carturar din America, repede sters din memoria colectiva , il evoca pe Gustav Pordea, un alt ” caz” inca ne-elucidat ;rezulta ca atitudinea eretica il defineste pe autor.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: