Ion Marin Almajan : ” Ca mierea, ca fierea-cuvantul ”

“Ca mierea, ca fierea-cuvantul ” de Ion Marin Almajan aduna eseuri , interviuri ,”profiluri ” si crochiuri ce ar putea fi incluse in categoria unui ” jurnalism superior ” , cum , de altminteri , s-a practicat in mod curent de catre scriitorul roman cu o anumita altitudine a operei dar , mai mult decat atat , reprezinta si un bilant de etapa sau , mai bine spus, de varsta ; este optica unui moment de amurg ce risipeste pretutindeni un sentiment de intelegere universala ce se opreste , insa, la numai cateva principii capitale, care de obicei nu se negociaza .
Prozatorul ce ne-a dat o nuvelistica de un realism social in gust intebelic si romane al caror ceas interior a trecut de la traditia ” morii cu noroc” la un ” banatenism ” distilat in spiritul magicului sud-american (caci ” Matusa mea,Maria Theresia” este o combinatie fericita de Guiraldaes si Borges ) , se observa aici pretutindeni desi atitudinea si lucrarea in imediat par sa fie esentiale si totusi nu sunt. Caci nu simtul reportericesc impune aici si nici compozitia de foileton, care , de fapt lipsesc, fiindca autorul este grav si inflexibil pana la eliminarea nuantelor , ci mai degraba “insemnarea de carnet ” , jurnalul de ebosa literara , proiectul nesfarsit ce formeaza , la drept vorbind, o literatura de purgatoriu .
Opera insa nu se incheie cu aceasta creatie caci ii ramane autorului un element de ” fond neconsumat ” ce lipseste de aici desi , cu o sfortare anumita , ar fi putut sa se clarifice si in teorie , dupa experimentul romanesc reusit anterior , iar ” banatenismul ” vazut in epura si ca un strat de creatie de forta izvorului genuin va trebui sa fie obiectul reflectiilor ce vor urma .

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: