Octavian Darmanescu:” Convertirea prin literatura”

UN EXEGET AL”CERULUI DE VALORI”
Cu oarecare vreme in urma,sa tot fie vreo doi ani si ceva, incepusem sa urmaresc cu interes ,in ” Argesul Ortodox”,un fel de rubrica -din pacate nu chiar saptamanala -continand insemnari despre carti si scurte adnotari de teme diferite ,alcatuite de Octavian Darmanescu,ce aveau,insa, in comun atat stilul(elegant si visator)cat si atitudinea ,echilibrata si „integratoare”.
Erau niste comentarii de o tinuta ce sarea in ochi de indata caci nu aveau nimic din compilatia indigesta a scrierilor”popesti” (stimabile in fond dar constituind esteticeste un fel de neo-folklor confesional fara o semnificatie mai inalta) si nici din potrivirile sterile ,obraznice si in limbaj abject ale unui gen de „intelocrat”contemporan ce nu poate arata decat un ireductibil suflet de sluga cu gand josnic.Cam tot ce se aseza treptat ,formand un jurnal de lecturi libere si ingenioase,defineau un ganditor fara prejudecati,al carui crestinism era nu declarativ ci insusit si ,la drept vorbind,consubstantial.
Cateva din aceste contributii inmultite cu vremea s-au adunat acum intr-un volum ce se cheama -destul de neobisnuit- ” Convertirea prin literatura”, al carui titlu nu va placea mintilor incuiate care astazi se inchina noului totem stupid care este” democratia” golita completamente de sens,ce stapaneste la noi cu furie.Insa oricate obiectii de „prozelitism” i s-ar aduce ( de fapt fara nici un motiv decat numai despotismul noului „model unic”) Octavian Darmanescu impune,intai de toate, prin formula intelectuala . El este un ” carturar de margine” asa cum odinioara erau pandurii si granicerii nasaudeni,traind,deci,intr-o realitate traditionala aproape paralela cu actualitatea care ,in suprafete, pare astazi a fi mai degraba o desfasurare de forte ale „destramarii” si un program al amestecului de limbi si de civilizatii indrumat de „ideologia furnalului”aplicata aiurea cu esec rasunator.
Insemnatatea acestor comentarii nu vine ,insa,numai din atitudine si din soliditatea punctului de vedere fiindca autorul nu-i un ideolog sau un doctrinar ci un spirit inteligent si penetrant.Caci,de fapt,”Convertirea prin literatura” contine o eseistica remarcabila prin puterea de patrundere,stil si prin capacitatea de formula.Acestea sunt eseuri,adica”incercari” si examinari in gama voit fragmentara care studiaza cu delicii cate o tema sau un „moment”din evolutia unui autor,selectia insasi aratand un spirit scotocitor format in alte vremuri si care nu se rusineaza a citi in acelasi timp pe Paul Claudel, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Francis Jammes ,Ion Pillat,Lucian Blaga,Bernanos,Par Lagerkvist sau Mircea Eliade. Un anumit”viciu nepedepsit al lecturii” se observa de indata , ca si inclinatia catre „clasici” de unde se imprumuta nu doar stilul( clar insa ,vorba lui G.Calinescu-pe care eseistul il urmeaza in anumite perspective-„muscat de idei”) ci si insasi notiunea de „repere si modele” ce ne ingaduie sa calcam pe teren sigur in orice investigatie inceputa in materie de „nou”.Viziunea apartine unui soi de „organicism” cu accent exegetic ,presupunand o intelegere a culturii indrumata de ” fondul principal de opere si idei” care nu doar ca nu se neaga ,fiind cerul imutabil,ci se si consulta periodic spre a se afla orientarea in lumea schimbatoare,asa cum navigatorii isi iau pozitia zilnica dupa stele, folosindu-se de astrolab.
Metoda insasi este interesanta si potrivita.Eseistul staruie cu dreptate in ceea ce se cheama”biografie interioara”,intr-o maniera ce s-a introdus la noi cu efect eminent in ciclul de ” eminesciene” al lui George Munteanu, dar specificata notional in critica franceza a jumatatii de secol trecut. El distinge „etape” si ” momente” care ,fiind „clipe astrale” in miscarile sufletesti necunoscute , fac opera sa se concentreze cu efect incalculabil in „potriviri” ce creeaza”retele de noduri ” a caror adunare defineste intregul constituit.
Exegeza admirabila ,aplicata unei materii de valori sigure a carei prezenta spune totul in materie de doctrina culturala,eseistica lui Ovidiu Darmanescu afirma un nume ce se tine minte.
februarie 2007

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: