Rodica Elena Lupu : ” Romanie , plai de dor „

RODICA ELENA LUPU

In raport cu proza realista si cu poezia de notatie , ” reportajele eseistice ” ale Rodicai Elena Lupu ( din “ Romania, plai de dor ” mai cu seama ) intereseaza prin indepartarea de un canon si o neobisnuita ” vorbire in doua limbi ” sufletesti .Impresia este in afara de comun.Pretutindeni, exista aici o exultare a lumii si o fericire a diversitatii ei fiind evident ca aceasta nu-i o “literatura descriptiva”sau”geografica” caci si atunci cand subiectul ar fi ,macar in aparenta,adaos de realitate imediata sau chiar un panoptic,esentiale sunt sufletul contemplativ,starea lui de
beatitudine,lamura.Ceea ce la altii poate sa fie numai “reportaj”sau siruri de fotografii ,aici pare a fi mai mult,si chiar si este:o emotie continua si o exaltare in fata elementelor naturale care,in maretia lor,traduc in chip nedeslusit ceva din cele ce nu se vad ci doar se presimt.
Aceasta este,oricat ar aparea drept neobisnuit,expresia unui suflet arhaic.Nicaieri materia expusa nu se invoieste cu ratiunea rece si prea de tot”moderna”caci felul insusi de a se exprima porneste dintr-o realitate de dincolo de clipa si atinge un punct atat de indepartat de contingent incat totul pare ca vine de demult si poate chiar dintr-o dimensiune paralela.
Si temele sunt “vechi”ori,mai bine spus,inactuale prin materia lor ireductibila.O schema de umanitate originara se intrevede peste tot ,in aceasta literatura care nazuind a fi europeana izbuteste sa fie la izvoarele Europei,unde stapaneste “fenomenul choral” si unde natura insasi se investmanteaza intr-un fel de magie prin care ne vorbeste ,comunicand in straturi de “tipar”ancestral.
In fond, scriitoarea exemplifica un fel de ” reportaj etnologic ” calauzit de altfel de principii decat raportul in imediat si ” prezenteismul ” si ilustreaza o specie ce va trebui sa capete “teoria” deopotriva cu materia aplicata , asternuta aici .

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: