Un carturar enciclopedist : Titus Filipas

Intr-o cultura mai echilibrata decat este azi cultura romana , scrisul lui Titus Filipas ar fi avut greutate sociala, ar fi creat ” scoala” si directie si ar fi fost ascultat si urmat caci autorul este , fara nici cea mai mica indoiala , unul dintre cele mai ingenioase condeie ce s-au remarcat in deceniul recent si , daca vom avea zile mai senine decat pana acum, va sfarsi prin a se impune , in cele din urma intr-o zi . Uimitoare la el este ” curiozitatea intelectuala ” care , odata ce se pune in lucrare , aduce caramizi din materiile cele mai putin previzibile si care -punand in acelasi mecanism de argumente , examinari staruitoare si ” sursologie ” ignorata ori dispretuita -conduce la concluzii de o precizie nemteasca, solide si definitive, care uimesc insa nu se mai pot contesta. Infatisarea acestei opere ( care exista , si lucreaza in felul secret al mesterilor de Ev Mediu, stiutori de compozitii si de solutie insolita ) impresioneaza si isi arata aspectul straniu de indata ce se priveste chiar si in examen episodic ori facut la repezeala . Ea ilustreaza un enciclopedism ce defineste directiva sub-lunara a culturii de la noi , unde periodic trebuie sa se nasca -si sa incerce imposibilul – carturari ai recuperarii , obligati sa extinda actiunea peste pustiul ideilor preconcepute , al incheierilor improvizate si eternului ” model unic ” ce traduce o ideologie a Conquistei , repudiata de firile libere si crescute dupa regula vietii naturale ce pretinde ” sa infloreasca o mie de flori “.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: