~ ” Viata de pretutindeni „

În luna februarie 2005, a răsărit la Arad „Viaţa de pre­tutindeni“. Scriu „a răsărit“ fiindcă asa s-a întâmplat, de fapt, ca şi cum ar fi apărut din nedesluşitul ce ne înconjoară o plantă de preţ, dintr-o specie aproape necunoscută ori pe cale de dispariţie. Căci, în vre­murile de azi când spiritul apucător, răul fără motiv şi injustiţia stăruitoare par a fi câştigat, transformându-se în chiar formula noastră de viaţă cotidiană, a face fără a cere plata, a dărui din ceea ce ţi-a rămas si, adeseori, chiar şi din ce nu îţi mai rămâne şi, cum se zice, „dai de la tine“, este gest rarisim, ce trebuie văzut, înţeles şi luat ca exemplu. Sunt unii care, în afară de a fi trăit precum alcătuirea nevertebrată din parazitism, socotesc astfel de atitudini ca fiind ridicule şi „demodate“, iar pe cei ce le evidenţiază, îi cred „naivi incorigibili“, ce merită luaţi în derâdere şi dispreţuiţi. Căci, în loc să se închine „Viţelului de Aur“ şi Stăpânului Rău, aceşti „oameni vechi“, ca de altădată, cutează a face ceea ce socotesc că este datorie morală şi sens al vieţii lor dedicată, fără arginţi, ca şi viaţa Doctorilor din s’inaxar, insondabilului ce se numeşte, prin câteva cuvinte, „tiparul din noi“, „Părinţii Patriei“ şi Tradiţia.

Sabin Bodea, făuritorul „Vieţii de pretutindeni“, un ast­fel de „naiv“ idealist, este din­tre cei puţini ce vor rămâne cu numele lui şi cu fapta ce ne lasă dincolo de clipa incertă şi trecătoare; căci asemenea fapte se sustrag contingentu­lui, şi mâine, când ne vom recuceri Ţara ce o merităm, vor fi luate drept model.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: